Hai că m-am decis. Am văzut prea multe situații în care oamenii fac pe durii, călcându-i pe alții în picioare, acei „alții” fiind de fapt cetățeni mai respectabili decât primii menționați. De fiecare dată când mi se întâmplă, văd sau să pățesc o situație de toată nedreptatea, am să mănânc borș aici și am să dedic o piesă (aceeași dedicație pe care am mai făcut-o și am s-o mai fac).
Cu acest mirific prilej, inaugurez seria De tranșat în loc de cai. Altă denumire nu-mi trece prin cap, ba aș spune că-mi place și mi se pare sugestivă. Sperăm doar să nu-i tranșeze și să-i vândă pe post de carne de vită ... Desigur, asta-i varianta cea mai nefericită, să-i tranșăm. Putem mult mai simplu să-i dăm afară din locurile în care lucrează sau din posturile favorabile pe care le dețin acești oameni pentru a săvârși măgării, mârlănii, abuzuri sau nedreptăți asupra populației, populație care, măcar în momentul respectiv, dădea dovadă de bun simț.
De 8 martie, s-au gândit cei de la Transurb să trântească niște controale. Sunt controlori și controlori, îi știu în mare, dar majoritatea sunt praf și pulbere. Cam dintr-ăștia s-au nimerit să fie astăzi.
Ei bine, o doamnă nu avea nici bilet / abonament și nici cuponul de pensie la dumneaei. Evident, prea-Fericita și prea-Încântătoarea controloare pe numele său Popa Rodica (baba aia mică și zbârcită cu ochelari și cu dinți lipsă) a crezut de cuviință să nu facă nicio excepție în astă zi de 8 martie și să recurgă la scandalul cel de toate zilele: „un bilet sau abonament. N-aveți, nu mă interesează, legitimați-vă. Păi ce naiba nu aveți documente la dumneavoastră?” „sunteți pensionară? Vreau un cupon de pensie, nu de alta, dar păreți cam tinerică așa” plus alte astfel de întrebări tipic securiste și inutile, pentru că, după ce a țipat de să fie sigură că aude tot autobuzul cum face tanti Rodica legea în autobuz, s-a gândit să arate că de fapt are suflet mare și că ține cont de această zi minunată, iertând-o pân' la urmă pe nefericita călătoare: „haideți doamnă, aveți noroc că-i ziua femeii astăzi și vă iertăm, că altfel ...”
În jur de două persoane s-au împotrivit celor șapte controlori (mereu șapte, probabil știu că e număr magic), în timp ce restul pasagerilor erau preocupați cu alte treburi. Vorba aia, e mai bine să taci și să stai la locul tău, decât să faci dreptate pentru alții, implicit pentru tine.
„Minunea” a făcut că la următoarea stație a urcat o brigadă de țigani în autobuuuz ... tot neamul lor, cu flori în brațe să le pună la vânzare. „Opoziția” a așteptat, sperând că fabuloșii controlori (încă erau în autobuz) îi vor controla, dar nimic. Evident, se pornesc discuții aprinse, în care m-am implicat și eu. - A nu se înțelege că aveam o problemă cu țiganii în autobuz: aveam o problemă că nu toți suntem tratați egal. Ei scapă basma curată, iar noi ăștia tinereii și alte persoane mai „inofensive” sunt făcute de tot căcatul -.
Ce a urmat, este previzibil, însă ideea principală e că s-a făcut dreptate, că au sărit cu toții să „le dea în cap” frumoșilor noștri controlori, cu tanti Rodica în frunte. :) Le dedic piesa de mai jos controlorilor de la Transurb, ăștia care-s praf și pulbere, cei mai frustrați și cei mai incapabili oameni care, puși în situația de a face ordine și disciplină, fac doar panaramă - că altceva nu-s în stare. Le-aș dedica și Cemetery gates, așa, să nu spună că-i trimitem la plimbare aiurea, da-s băiat simpatic și le zic doar să plimbe ursul.
P.S.: pentru cei care nu sunt amatori de Pantera / metal / Satane care nu sunt satane, puteți citi versurile măcar, că asta-i de fapt și de drept dedicația:
Can't you see I'm easily bothered by persistence
One step from lashing out at you
You want in to get under my skin
And call yourself a friend
I've got more friends like you
What do I do?
Is there no standard anymore?
What it takes, who I am, where I've been
Belong
You can't be something you're not
Be yourself, by yourself
Stay away from me
A lesson learned in life
Known from the dawn of time
Respect, walk
Run your mouth when I'm not around
It's easy to achieve
You cry to weak friends that sympathize
Can you hear the violins playing your song?
Those same friends tell me your every word
Is there no standard anymore?
What it takes, who I am, where I've been
Belong
You can't be something you're not
Be yourself, by yourself
Stay away from me
A lesson learned in life
Known from the dawn of time
Are you talking to me?
No way punk
Walk on home boy
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu