Care-i șpilul cu „muzichia” live prin Românica

O parte din nebunia de anul trecut

     Anul trecut, relativ prin perioada asta, dacă nu cumva prin ianuarie, i-am făcut un pronostic tovarășului Vladimir, după ce mi-a spus că au fost anunțați cei de la Machine Head, cum că vor mai veni și Black Label Society, Godsmack și Mastodon. Ei bine, despre ultima formație am zis prost, deși rămân la părerea că se potriveau în context (chit că nu-s mare fan), dar cât vine vorba despre celelalte două trupe, am zis bine; eu, Nostradamus! Ei ... că Godsmack s-a amânat cu câteva zile înainte ... e altă chestioară.

     Pentru ediția din 2013 ne-au trântit din start un Rammstein, ceea ce nu e chiar atât de rău. Băieții s-au abonat la concerte în România încă de acum doi ani, lucru surprinzător pentru mine, având în vedere că vin din Germania și, se știe! Este greu să faci o trupă din Vaterland (cât și Scandinavia, adaug și multe din SUA) să vină în România nu doar odată, ci câțiva ani la rând !

     Recent, au fost anunțați cei de la Bullet for my Valentine. Not bad, când am auzit am zis că e decent, deși nu i-am mai ascultat din „tinerețuri”. Tre' să scot muzica de la naftalină, ce să mai. Consider că festivalurile trebuie să se încadreze într-un anumit gen de muzică, iar pentru București merge bine ce-i hardcore, metalcore, chiar și thrash, groove. Nu cred că s-ar potrivi Opeth într-un festival din capitală, pentru că nu merge! În schimb, la Sibiu, ar merge uns. Asta este părerea mea proprie și personală, eu considerând că merge să asociem subgenurile metal cu locațiile pentru festival.
      Tovarășul mai sus menționat mi-a spus despre B.f.m.V. că vor cânta la vară și tura asta a tras el un pronostic câștigător! Mai exact, Trivium. Suntem buni, deja ne știm vocația în viață :)). Numai bine pentru mine, că-i scot și pe ei de la naftalină. Plus că, din câte știu, ambele formații vin pentru prima oară în România.

      Asta cu Rock the City. la OST Fest au anunțat numai King Diamond și mi se pare o relație cu publicul foarte prost pusă la punct, asta pentru că ... nu prea există. Știm că avem prețuri mari la concert și că nu va mai exista niciun circle, va fi cât se poate de occidental festivalul. De acord, mi se pare foarte corect, cu toate că ... hello, București! Mai mergeți pe la Sibiu în schimb de experiență, prin august așa, că aveți ce să învățați de acolo. Și da, știu că OST Fest vine din provincie, Mountain fest purtând altă denumire. Chiar și așa, nu mi se par prețurile justificate (400 abonament sau 200 o zi), mai ales că deja e cam târzior și avem doar un artist anunțat care, pe mine cel puțin, nu mă încântă, dar aici e vorba de preferința mea, însă nu văd cum ar determina pe cineva doar atât să plătească dita mai biletul. Am mai auzit zvonuri cum că sunt în negocieri cu Dream Theater și / sau Iron Maiden; despre prima trupă, încă persistă zvonurile, cât despre a doua, parcă s-au dizolvat. Oricum ar fi și de-ar fi ambele, mi-aș băga unghia în gât ... mama lui de BAC. Și nici dacă-l dau în a doua sesiune nu fac vreo afacere că atunci va fi ARTmania ! 

Am văzut Dimmu Borgir, Exodus, Overkill, Lake of Tears,
WASP, Motorhead, Megadeth și mulți alții ... eram paletă
de la câte trupe au adus și vreau să tot mai fiu !

     Rămâne de văzut ce și cum se mai aduce prin țară. Pe de-o parte, ar fi drăguț să se readucă anumite trupe (Rammstein anunțat, Iron Maiden, Dream Theater) pentru că, mă gândesc eu, o parte din cei care ar cumpăra biletul - dacă nu chiar destul de mare - doar ca să revadă trupa preferată sau pentru că ei doar de aceste trupe metal au auzit. Bine, nu prea se aplică în cazul D.T., deși a fost un concert masiv în 2002, consacrat pe un DVD live al lor (și de Televiziunea Română ... ce fel am „evoluat” noi de atunci până acum!), dar trebuie să recunoaștem, chiar lipsiți de răutate, că atât Rammstein, cât și Iron Maiden sunt ascultate de foarte multe guri cască, mulți care-s mai paraleli cu acest gen. E bine dacă ar fi atrași de astfel de concerte, pentru că, ușor ușor, cu multă răbdare și străduință, s-ar forma și la noi în țară mentalitatea de a merge la concerte și, prin exercițiu, am deveni mai civilizați.

     Dar trebuie să aducem și trupe noi și să le tratăm cum se cuvine, mai ales că au fost o grămadă de situații neplăcute, prin care unii artiști au întors spatele definitiv României. Dacă nu mă înșel, Biohazard sunt un exemplu, mulțumită „grandiosului” festival fantomă de prin Oradea de astă vară, care, după cum s-a înțeles sau se știa, nici nu a avut loc.

     Colac peste pupăză, eu sunt optimist, fericit și chiar mândru; fără nicio urmă de sarcasm. În ultimii ani au venit o grămadă de trupe, să nu uităm concertele de club sau de doar o singură trupă care contează la rândul lor. Să nu uităm că Rock the City nu e de prea mulți ani, că OST Fest abia anul trecut a apărut și sper din suflet să țină și să meargă, mie mi-a plăcut enorm ce am văzut acolo. Să nu uităm că tot la Sibiu rămâne cel mai serios și încântător festival (părerea mea care nu accept să fie contestată!) ARTmania, festival susținut de toate autoritățile locale, până-n pânzele albe, din 2006 încoace, an de an. Să nu uităm că mai există Peninsula în Tg. Mureș, dar și Bestfest, tot în capitală. Nu prea am vorbit despre ele, căci nu am fost la niciunul și nici nu sunt atât de informat, însă au fost de-a lungul timpului nume bune și le apreciez pentru diversitatea genurilor pe care le aduc.


Să fie bine, ca să nu fie rău!

Cum se rezolvă, dom'le: y + 2 = y ?

     Mi-am găsit de lucru în această minunată după amiază de duminică. Da, imaginea de mai sus :)), ecuația asta nenorocită. Am găsit-o pe pagina wall-ul meu de Facebook de la Didyouknow. Mi s-a părut foarte interesant și da, mă număr printre cei care au găsit soluția din prima, fără Google sau chestii. În același timp, am înțeles și unde era problema, motiv pentru care am zis să fac un mic sondaj. Pentru mulți, ecuația pare a fi o imposibilitate matematică.

      Dar nu este!

     Nu le am cu statistica și nici cu sondajele, prin urmare, am făcut și eu ce m-a dus capul. Mai exact, am mers „din poartă-n poartă” pe chatul de pe Facebook, căsuțele de la messenger și prin mesajele de pe telefon, ca să rog lumea să-mi rezolve ecuația. Am ajuns la un total de 24 de persoane, dintre care doar patru persoane mi-au dat răspunsul corect. Eșantionul fiind atât de restrâns, nu pot confirma și nici nu pot infirma procentajul obținut din statistica originală (chiar dacă 16.6%, este, oarecum, aproape de 10%).

     

     Înainte să vă dau răspunsul, trebuie să fac o serie de observații. Nu e nicio problemă că majoritatea nu au oferit răspunsul corect. Poate fi destul de greu de înțeles că a nu avea o soluție, reprezintă o soluție. Dacă nu ar fi așa, de ce ar mai exista mulțimea vidă?

     Și da, rezolvarea vine așa: y + 2 - y = 0 (nu uitați! Trecem o necunoscută dintr-o parte în alta cu semnul schimbat !!!) și de aici va rezulta că 2 = 0. Logic vorbind și matematic, afirmația este falsă, dar asta nu înseamnă că enunțul este formulat greșit. Înseamnă doar că y aparține mulțimii vide. 

Quod erat demonstrandum

     Consider că există și o explicație pentru care soluția nu pare plauzibilă pentru mulți dintre noi. Matematica pe care o învățăm în școală, liceu și în facultate ne oferă probleme și exerciții care au soluții ce nu par a fi atât de dubioase, precum mulțimea numerelor reale, mulțimea numerelor complexe șamd ... la urma urmei, e mai dificil să demonstrezi ce există, decât ce nu există, nu-i așa? Paradoxal, ne-ar fi mai greu să demonstrăm că NU există Dumnezeu decât că există, pe când, în mod normal, este invers (cred că un sondaj în această privință ar avea același rezultat ca cel mai sus menționat). Dar am oferit doar un exemplu, asta-i o polemică ce necesită discuții muuuuult mai elaborate ...

     Revenind la ecuație; după cum spuneam, este mai ușor să demonstrezi că nu există, rezolvarea nici două rânduri de caiet nu ne-ar lua. În schimb, dacă avem o ecuație care admite soluții în mulțimea numerelor reale, atunci am avea nevoie de mai mult timp, de mai multe informații și răbdare să le rezolvăm. Cu asta se ocupă sistemul educațional, ne dă de demonstrat că există, nu că nu există. Și se întâmplă că, în mintea noastră, obișnuiți cu anumite feluri de soluții, să nu fim în stare să concepem alternativa.

     De ce nu ni se dă de demonstrat că nu există? Pentru că ar fi absurd. Cred ... La urma urmei, matematica nu este cea care se ocupă cu raționamentul logic și cu argumentarea pe care trebuie să le facem noi în viața de zi cu zi. Ea însăși este logică și argumentare, dar aplicată și din moment ce noi nu vrem să-i rezolvăm ei problemele, nici ea nu vrea să le rezolve pe ale noastre.

Black Friday sau cum să mai cheltui niște bani

Chit că nu agreez „generația 9gag” în cine știe ce măsură, se pare totuși că sarcasmul lor
împotriva mentalităților rupe stilul în ultimul hal.

     Nu că m-aș fi așteptat de la altceva de la această măreață zi. Inițial, când am auzit de noțiunea de black friday mă gândeam că se comemorează nu știu câte sute de ani de când au fost eliminați templierii, dar de unde ...

     Despre acest concept s-a zis că vine de afară. Cu puțin noroc, îmi pot aduce aminte de câteva reportaje   și articole scrise acum un an despre acest festival al cheltuielii banilor prin presa noastră, dar cu referire la ce era p-afară. Era de la sine de înțeles că va veni și la noi. Și uite că a venit, dar ne simțim mai împliniți, oare?

     Eu cel puțin, nu. Doar ce am căutat pe net și că am fost prin două trei magazine care aparțin giganților de electrocasnice, dar n-am găsit nimic pe gustul meu. Am început cu ceea ce m-a interesat pe mine: jocuri video, console, căști ceva mai „shukare”, memory card / memory stick, dar și la laptopuri / netbook-uri. Nimic la reducere. Absolut nimic! Ba dimpotrivă, am observat unele prețuri mai exagerate decât erau în alte dăți ... 

     Am zis, măcar de dragul prospectării de piață, să mă mai uit, să nu fi intrat bou și să ies mai bou. A fost neobișnuit, dar previzibil să mă simt ca într-un supermarket cu de toate în weekend și să fiu nevoit să fac slalom, dar m-am descurcat. Și m-am uitat la câte și mai câte, chiar și la aparatele de tocat carne. Nu găseai reduceri decât la televizoare, două trei laptopuri despre care ne-am dat seama cu toții că nu le cumpăra nimeni, datorită prețului ridicat și performanțelor slabe, mai câte-o chestie la reducere, rătăcită sărăcuța printre atâția oameni. Mi-a sărit în ochi un aparat foto digital de la General Electric, ultima firmă de la care m-aș fi așteptat să văd un aparat foto, cu un preț sub 150 RON, evident, la reducere. În rest, nimic atractiv.

     Ca tot omul când văd așa o treabă, am stat la vorbă cu lumea despre eveniment. Unii spuneau cu sinceritate că și-ar fi dorit să achiziționeze ceva, având un produs stabilit cu mult timp în urmă, alții spuneau că se vor uita, doar că sunt sceptici; cu siguranță majoritatea cetățenilor au intrat în magazin cu gândul că se „benoclezează”, numai că după câteva minute au „spart” cardul în două. Dovadă un cuplu, nu chiar tânăr, de vârstă medie. Soțul zice: lasă dragă, doar ne uităm ... avem tot ce ne trebuie în casă, ca să-i văd pe urmă cu două cutii măricele de cine știe ce satane la plătit.

    Cu una alta, Vinerea Neagră nu a fost decât o strategie de marketing și de promovare, creată cu scopul evident de a ne pune să cheltuim și mai mulți bani. Ar fi fost interesant să fac un sondaj prin care să întreb lumea: câte zile mai sunt până la Crăciun, că mi se pare că au uitat că și atunci se cheltuie destui bănuți, ori ... greșeala mea, oamenii au resurse suficiente și nu mai suntem în criză, eu fiind de modă veche.

Revenim după reclame

     Am stat o perioadă de timp și m-am uitat la amărâtul meu de blog cum se zvârcolea în patul de spital, între viață și moarte; am zis: bă, eu l-am făcut ... Eu îi decid soarta. Fix atunci m-a pleznit mila peste suflet, în mintea mea gândindu-mă hai ... treacă, dacă oamenii au șansa la a doua șansă în viață, de ce nu și blogurile? Am făcut-o pe medicul miracol și i-am trântit ceva resuscitări așa, pac-pac. L-am readus la viață! Ce mai ... L-am adus din morți, dar nu vreau să se afle, că-mi cere DD pe urmă să o aduc și pe Elodia, pe urmă-mi promite că dacă fac asta, mă va pune prim-ministru când va fi el președinte (probabil într-o Românie dintr-un univers paralel, cu unicorni pe cale de dispariție). 

     Bun, deci trăiește, e viu, mi-a mai rămas doar să-l îngraș, că tot sărbătorile vin! - și puțin coniac, vă rog! Păi cum adică? Măcar de sărbători să fiu și eu rafinat ... Deci, stați tunați! Țineți aproape că pe aici se dorește a fi activitate.

Cum să-ți tratezi clienții (cu exemple pro și contra)

     Astăzi am primit în cutia poștală primul plic care m-a lăsat surprins în mod pozitiv: un catalog trimis de la Nuclear Blast! Pentru website, click.

     Mi-am făcut acum câteva săptămâni cont pe siteul lor și am completat cu tot cu adresa mea (în dorința să achiziționez pe viitor câte ceva de acolo) și se pare că băieții, cu spirit de negustori, (așa cum tre' să fie!) s-au gândit să trimită un catalog pentru fiecare individ care și-a făcut cont, printre care și eu, chiar dacă-s câteva țări de traversat.

     O simplă idee, cât se poate de practică, dar cu un impact foarte puternic asupra consumatorului. Poate că noi suntem mai în urmă la capitolul civilizație, dar s-ar putea și la noi face asta, însă foamea după bani e prea mare. Dacă nu este, atunci e spam. Ar mai fi magazinul de îmbrăcăminte și accesorii Takko cu o metodă interesantă de promovare. În cazul în care dorești să completezi un talon cu adresa ta și câteva informații despre tine devii membru golden, adică vei fi la curent cu ofertele și trendurile din magazinele lor. Talonul îl completezi voluntar la caserie, întrebat de vânzătoare. Asta în antiteză cu marile supermarketuri de la noi care ne bagă câte trei reviste de oferte (Metro cap de afiș) sau cei de la Dormeo care cumpără liste cu adrese de email de pretutindeni doar ca să-ți bage pe gât ceea ce au ei. Încă un exemplu negativ, poate cel mai enervant pentru client ar fi cel de la Top Shop. Poți să achiziționezi un produs de la ei toată viața, ei de-atunci și până-ți schimbi numărul de telefon te tot sună și te lungesc la vorbă despre incredibilele și miraculoasele lor oferte.

     Ok, nu spun acum să vă faceți cu toții cont pe Nuclear Blast. Catalogul în sine poate fi găsit și în format electronic, însă am vrut să scriu ce am scris mai sus deoarece întodeauna am fost adeptul creativității și pragmatismului în business. De care o fi el.

     Ce am scris mai sus este o părere proprie și personală. Nu fac reclamă de dragul de-aface, în schimb apreciez oamenii, implicit firmele care au găsit metode plăcute de promovare și informare pentru produsele lor și vreau să încurajez, în același timp vreau să-mi exprim nemulțumirea față de cei care mai degrabă mă deranjează decât să mă informeze, ce să mai spun să mă atragă sau să devin fidel.