23 noiembrie 2012

Black Friday sau cum să mai cheltui niște bani

Chit că nu agreez „generația 9gag” în cine știe ce măsură, se pare totuși că sarcasmul lor
împotriva mentalităților rupe stilul în ultimul hal.

     Nu că m-aș fi așteptat de la altceva de la această măreață zi. Inițial, când am auzit de noțiunea de black friday mă gândeam că se comemorează nu știu câte sute de ani de când au fost eliminați templierii, dar de unde ...
     Despre acest concept s-a zis că vine de afară. Cu puțin noroc, îmi pot aduce aminte de câteva reportaje   și articole scrise acum un an despre acest festival al cheltuielii banilor prin presa noastră, dar cu referire la ce era p-afară. Era de la sine de înțeles că va veni și la noi. Și uite că a venit, dar ne simțim mai împliniți, oare?
     Eu cel puțin, nu. Doar ce am căutat pe net și că am fost prin două trei magazine care aparțin giganților de electrocasnice, dar n-am găsit nimic pe gustul meu. Am început cu ceea ce m-a interesat pe mine: jocuri video, console, căști ceva mai „shukare”, memory card / memory stick, dar și la laptopuri / netbook-uri. Nimic la reducere. Absolut nimic! Ba dimpotrivă, am observat unele prețuri mai exagerate decât erau în alte dăți ... 
     Am zis, măcar de dragul prospectării de piață, să mă mai uit, să nu fi intrat bou și să ies mai bou. A fost neobișnuit, dar previzibil să mă simt ca într-un supermarket cu de toate în weekend și să fiu nevoit să fac slalom, dar m-am descurcat. Și m-am uitat la câte și mai câte, chiar și la aparatele de tocat carne. Nu găseai reduceri decât la televizoare, două trei laptopuri despre care ne-am dat seama cu toții că nu le cumpăra nimeni, datorită prețului ridicat și performanțelor slabe, mai câte-o chestie la reducere, rătăcită sărăcuța printre atâția oameni. Mi-a sărit în ochi un aparat foto digital de la General Electric, ultima firmă de la care m-aș fi așteptat să văd un aparat foto, cu un preț sub 150 RON, evident, la reducere. În rest, nimic atractiv.
     Ca tot omul când văd așa o treabă, am stat la vorbă cu lumea despre eveniment. Unii spuneau cu sinceritate că și-ar fi dorit să achiziționeze ceva, având un produs stabilit cu mult timp în urmă, alții spuneau că se vor uita, doar că sunt sceptici; cu siguranță majoritatea cetățenilor au intrat în magazin cu gândul că se „benoclezează”, numai că după câteva minute au „spart” cardul în două. Dovadă un cuplu, nu chiar tânăr, de vârstă medie. Soțul zice: lasă dragă, doar ne uităm ... avem tot ce ne trebuie în casă, ca să-i văd pe urmă cu două cutii măricele de cine știe ce satane la plătit.
    Cu una alta, Vinerea Neagră nu a fost decât o strategie de marketing și de promovare, creată cu scopul evident de a ne pune să cheltuim și mai mulți bani. Ar fi fost interesant să fac un sondaj prin care să întreb lumea: câte zile mai sunt până la Crăciun, că mi se pare că au uitat că și atunci se cheltuie destui bănuți, ori ... greșeala mea, oamenii au resurse suficiente și nu mai suntem în criză, eu fiind de modă veche.

Revenim după reclame

     Am stat o perioadă de timp și m-am uitat la amărâtul meu de blog cum se zvârcolea în patul de spital, între viață și moarte; am zis: bă, eu l-am făcut ... Eu îi decid soarta. Fix atunci m-a pleznit mila peste suflet, în mintea mea gândindu-mă hai ... treacă, dacă oamenii au șansa la a doua șansă în viață, de ce nu și blogurile? Am făcut-o pe medicul miracol și i-am trântit ceva resuscitări așa, pac-pac. L-am readus la viață! Ce mai ... L-am adus din morți, dar nu vreau să se afle, că-mi cere DD pe urmă să o aduc și pe Elodia, pe urmă-mi promite că dacă fac asta, mă va pune prim-ministru când va fi el președinte (probabil într-o Românie dintr-un univers paralel, cu unicorni pe cale de dispariție). 
     Bun, deci trăiește, e viu, mi-a mai rămas doar să-l îngraș, că tot sărbătorile vin! - și puțin coniac, vă rog! Păi cum adică? Măcar de sărbători să fiu și eu rafinat ... Deci, stați tunați! Țineți aproape că pe aici se dorește a fi activitate.