Amazonul și problema stomacului nostru

     Este fluviul cu cel mai mare debit hidrografic din lume. Acoperă cinci țări ale Americii de Sud: Brazilia, Peru, Bolivia, Columbia și Ecuador.
    Pădurea Amazoniană, că despre ea vreau să vorbesc, acoperă o suprafață de 6,7 milioane de km pătrați. Este considerată a fi cea mai mare pădure din lume, fiind foarte bogată în ceea ce înseamnă viață. De la pești mici, până la pești mari, de la insecte, până la păsări și să nu ignorăm mamiferele, cât și flora deosebită.
    În ciuda dimensiunii grandioase pe care o deține pădurea, lăcomia umană își face simțită prezența: 17% din suprafața ei deja e dusă: scobitori, mobilă, hârtie (ce trist că e foarte posibil ca hârtia aceea să servească umil posterioarelor noastre!) și alte porcării unde e nevoie de lemn. Mult lemn! Acest procent însă, reprezintă suprafața Spaniei dublată!
    Deși oamenii sunt în goana după bani și ignoră alternativele mult mai bio-friendly „care este”, intervine și problema necesității - 'tui mama mă-sii ... -. Creșterea demografică a populației mondiale este un fapt real, mai ales în America de Sud. Pe lângă nevoia de diluare a volumului de spațiu locuibil, se mai pune problema industriei lemnului, dar și extracția petrolului.
    Consecințele sunt negative, făcute publice de mass-media la timpul lor. Încălzirea globală; multe vietăți rămân fără hrană și adăpost, fapt ce duce la dispariția lor, implicit la dezechilibrarea lanțului trofic. Tăierea copacilor crește cantitatea de CO2 din atmosferă.

    Din fericire, există și organizații scutite de viciul averii sau boala purtată de clasa politică. World Wide Fund of Nature (WWF) se ocupă de conservarea a 80% din pădure, adică cea rămasă. Organizația luptă pentru protejarea biodiversității, ca acestea să ofere comunităților locale resursele de care acestea au nevoie.
     Ca încheiere, vreau să vă aduc aminte de scandalul de prin 2006, cum că McDonalds își hrăneau găinile cu soia, plantațiile de soia fiind cultivate pe terenuri proaspăt defrișate din pădurea Amazonului. Țin minte că, la vremea aceea a circulat un spot anti-publicitar, ce-l prezenta pe domnul „Mac” drept un măcelar atât de lemn, cât și de carne.
     Fiind vorba de un brand internațional, fiind vorba și de mass-media care, la rândul ei, fuge după profit, în 2011 puțini oameni își mai aduc aminte. Ar trebui să fim mai deschiși, să păstrăm în suflet spiritul Amazonului, ca de fiecare dată când mâncăm la
McDonalds să ne doară. Psihic, nu fizic, pentru că fizic ne doare de mult!

Sf. Ioan Botezătorul

sursa: http://deviantart.com

     Acum câteva zile, dacă nu cumva săptămâni - nu de alta, dar presiunea timpului se exercită destul de mult asupra mea - am zis că ar fi cazul să pornesc expediția de căutarea flotei. Dar nu flota lui Băsescu, dispărută prin proiectul Philadelphia (să nu vadă Diaconescu ce-am zis aici că nu vreau să fiu star la OTV), ci mai degrabă Armada Invincible!


    Na că așa v-am stricat tripurile cum că voi începe să vorbesc despre Dumnezei și Cristoși ...


     Mnoh, hai să vă zic la ce mă refer: Mari Corăbii . A apărut, după cum probabil știți din vreun spot publicitar, noua serie de la DeAgostini ce constă în achiziționarea a 100 de reviste, pe durata a 2 ani și în urma cărora veți face o machetă sexoasă, o copie fidelă a unui galeon din sec. XVI-XVII. Numele lui este, după cum poate v-ați dat seama, Sf. Ioan Botezătorul, poreclit Botafogo. 
    Astăzi am cumpărat numărul al doilea. Greu. Încrederea mea a fost investită în micuțul chioșc de ziare din Centru, că de, e la 2 pași de mine și-l văd zilnic în drumul meu spre stație, eventual spre casă. Na ghinion că, aseară la șase au avut, dar n-am avut eu bani la mine, iar azi la unu, am avut eu bani la mine, dar n-au mai avut ei reviste. Mi-e greu să cred că au primit cu „pipeta” (termenul se folosește pentru băutură, dar merge și aici ...). În orice caz, am fost mai departe, spre alte chioșcuri cu ziare. Primul era cu stock-ul epuizat, la al 2-lea o tanti tocmai cumpărase cel de-al doilea număr, iar la al 3-lea - m-am asigurat că tanti nu s-a dus acolo - mai avea doar două. Unul dintre ele l-am cumpărat și de fericire am cumpărat o gogoașă și trei pliculețe de ciocolată caldă.
    Datorită faptului că am găsit revista rapid, fără să fiu nevoit să aplic artileria grea, adică 102-ul spre Spitalul Județean de unde nu cumpără nici naiba ziare, reviste, cărți, că mereu au ce vrei, chiar și din urmă sau, mai rău, de la gară, unde se aprovizionează primii (CFR-iștii ne fac manevre!) am rămas cu un sentiment plăcut, asta pentru că au fost cumpărate revistele, cu toate că eu aș fi zis că voi auzi greierii cântând când voi scrie pe Google termeni cheie despre revistă. S-ar părea că sunt mulți alți doritori spărgători de rutină, ce vor să investească timp, imaginație și mai ales bani în ceva util, nu doar eu. Și că tot am adus aminte de bani, lăsați-mă în pace cu teoriile voastre despre bani, cum că dacă ați avea 1500 lei v-ați fute, v-ați îmbăta, ați mânca și v-ar mai rămâne de multe altele. Fiți pragmatici, 1500 în 2 ani, mă reduc și eu de la 3 beri în Zodiar săptămânal și asta ete. Vine căldura, intervine petul, o dată cu el vechiul sistem de chetă, deci momentan nu-mi fac griji.
    Vă sfătuiesc și pe voi să vă apucați de făcut macheta, alte machete sau să faceți rost de un hobby. Asta, bineînțeles pentru cei care n-au. Cei care au, foarte bine, dar nu înseamnă că au umplut stockul de hobby-uri.
Dacă n-aveți, faceți ca bătrânul Kyp, urmăriți pe net revoluția din Egipt, e mai palpitant decât să-l auzi pe Diaconescu și idioții lui vorbind despre reptilieni. Sfârșit! :d


P.S.: n-am pus vreo imagine de la DeAgostini pentru că nu vreau să le fac reclamă. Ha, am zis-o.