23 iulie 2011

3D-ul vieții




      Poate voi fi destul de agasant pentru alții - nimic nou, de altfel - însă am simțit o mică, minoră și (orice adjectiv cu litera m s-ar potrivi contextului) frustrare în ultimele zile. Este vorba, după cum bine menționează titlul, despre cinematografia 3D. 
     A trecut mai bine de un an de când am văzut primul meu film 3D. Este vorba despre Clash of the titans, în București la Hollywood Multiplex în Vitan mall. Băștinașii capitalei știu mai bine locațiile decât le știu eu, ideea este că acolo-i cel mai șmenar - din ce am auzit ! - cinema din București, probabil din toată țara. Ei bine, după interminabilele spoturi publicitare și trailere a venit, într-un final, un mic spot de testare pentru ochelarii 3D. A fost destul de faină senzația, atât de faină că am căzut și eu în categoria oamenilor ce-și doresc să prindă muște virtuale cu mâna.
     Filmul în sine nu era decât un „remake” după originalul din 1981. Le-am văzut pe ambele (înseamnă ceva, pentru un om care vede un film la două luni) ce-i drept cel din '81 acum câțiva ani. Ca poveste m-a atras mai mult primul, iar al doilea, cel 3D doar mi-a adus aminte. Efectele de film nu m-au impresionat, de felul meu nu mă impresionează tocmai din cauză că știu că se bagă mulți bani pentru a impresiona (?). În ceea ce privește 3D-ul, sincer mai degrabă m-aș fi uitat la film fără el. Mi s-a părut stupid că filmul a fost mai mult 2D decât 3D, dar eu tot stăteam cu ochelarii pe nas, ceea ce a dus la o durere nasoală de ochi și cap.
     Acum aproape o săptămână am văzut Transformers 3, la același cinema. Nu știu de ce, dar mă pot declara un fan al seriei, chiar și al desenelor animate pe care le urmăream cu plăcere. Mi se par povești drăguțe, chiar dacă nu au propria urmă de originalitate. Primele două le-am văzut la cinema-ul de acasă, al treilea însă, a fost 3D. Am zis că pentru acest film voi fi onorat să văd și mai mult 3D, că vor fi efecte, adică vor fi și că va fi mai spectaculos. De unde atât ... După cum mă așteptam, mi-a plăcut filmul, dar nu la capitolul grafică. Și serios, pentru vrăjeala asta numită 3D era nevoie să dau 20 de lei la film și să târăsc carnetul de elev prin cine știe ce locuri ca să economisesc 10 lei? (la o adică biletul standard e 30 de lei)
     Acum câteva zile am fost în Brăila. Cinema City ne-a prezentat Harry Potter and the deathly hallows part. 2, un film pe care mi-am dorit să-l văd, deși prima parte mi s-a părut cam boring. A fost plăcut, nu regret că nu am fost, dar aș fi preferat fără 3D, măcar era un preț mai decent, zic.
     După cum probabil s-a observat, în ziua de astăzi nu poți să mai vezi un film 3D la cinema, poate acasă. Dar și cinemaul nostru propriu și personal urmează a fi amenințat. Cei de la Nvidia bat la ușă de ceva vreme cu plăci video ce suportă 3D, atât pentru filme, cât și pentru jocuri (ce naiba, dacă nu joci Crysis 2 3D, înseamnă că ți-ai ratat viața!)