Am stat o perioadă de timp și m-am uitat la amărâtul meu de blog cum se zvârcolea în patul de spital, între viață și moarte; am zis: bă, eu l-am făcut ... Eu îi decid soarta. Fix atunci m-a pleznit mila peste suflet, în mintea mea gândindu-mă hai ... treacă, dacă oamenii au șansa la a doua șansă în viață, de ce nu și blogurile? Am făcut-o pe medicul miracol și i-am trântit ceva resuscitări așa, pac-pac. L-am readus la viață! Ce mai ... L-am adus din morți, dar nu vreau să se afle, că-mi cere DD pe urmă să o aduc și pe Elodia, pe urmă-mi promite că dacă fac asta, mă va pune prim-ministru când va fi el președinte (probabil într-o Românie dintr-un univers paralel, cu unicorni pe cale de dispariție).
Bun, deci trăiește, e viu, mi-a mai rămas doar să-l îngraș, că tot sărbătorile vin! - și puțin coniac, vă rog! Păi cum adică? Măcar de sărbători să fiu și eu rafinat ... Deci, stați tunați! Țineți aproape că pe aici se dorește a fi activitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu