1984 - O mie nouă sute optzeci și patru - George Orwell

     FRATELE CEL MARE STĂ CU OCHII PE TINE


    1984, dacă nu este o profeție ce avertizează în mod clar omenirea despre ascendența brutală a pericolului societății, respectiv autoritatea sistemului politic, atunci, în mod sigur, reprezintă apogeul totalitarismului ce putea fi expus foarte ușor și în anul 1949 (anul în care a fost scris romanul) și în 1984, cât și în zilele noastre.

    Pornind de la răsturnarea valorilor logice, dar și morale, diminuând realitatea și cunoștințele pe care le-am moștenit de la strămoșii noștri, asuprind nevoile fiziologice individuale, atât actul sexual cât și gândirea cognitivă liberă, Fratele cel Mare - Partidul - domină întreaga existență a individului, într-o colectivitatea morbidă, controlând mintea, sufletul și trupul său. Cei ce se opun, n-au altă alternativă decât să se lase pe mâinile Poliției Gândirii și să fie bătuți, umiliți, supuși celor mai oribile temeri ale lor, schimbând astfel percepția individului despre el însuși, lăsându-l gol în totalitate, doar ca să fie umplut de realitatea impusă de sistemul politic. Altfel spus, Poliția Gândirii nu face decât să-i spele pe creier.

RĂZBOIUL ESTE PACE
LIBERTATEA ESTE SCLAVIE

IGNORANȚA ESTE PUTERE

    Se explică foarte clar structura societății universală, structură ce a fost cu greu alterată, dar în final s-a ajuns la aceași stratificare. Societatea este împărțită în 3 straturi, în formă de piramidă: societatea de jos (predominantă), cea de mijloc și cea de sus (cea care domină). Exact așa a fost descrisă și societatea în romanul lui Orwell, fiecare categorie având un nume diferit. Astfel, prolii, fiind cei mai mulți, sunt cei mai inofensivi pentru că au un nivel intelectual scăzut și ei se mulțumesc cu strictul necesar. Deasupra lor, se află  Partidul Exterior, cel mai persecutat. Ramura aceasta a societății reprezintă riscul cel mai ridicat pentru Partidul Interior, cei care conduc, motivul fiind cel explicat de către Goldenstein, inamicul înverșunat al sistemului: în timp s-a efectuat o mișcare circulară a puterii, astfel, cei din mijloc au ajuns cei de sus, în timp ce puterea a luat locul celor din mijloc, poate celor de jos sau chiar au fost eliminați. Schimbarea a fost produsă prin lovituri de stat, războaie civile, insurecții, chiar revoluții. Fac o mică paranteză; în opinia mea (și poate a mai multora) în România nu au avut loc extrem de multe schimbări - decât în perioada sec. XIX-XX - deoarece nu a existat o clasă de mijloc stabilă. Tocmai în perioada menționată a apărut burghezia, reprezentată de o clasă intelectuală puternică.
     Revenind la roman. Partidul a învățat extrem de multe din trecut, prin urmare a luat măsurile necesare pentru a combate o răscoală din partea clasei de mijloc: cantitatea de alimente e reprezentată doar de strictul necesar (ca să vă dau un exemplu, rația de ciocolată pe zi era de doar 20 de grame), hainele, lamele de ras și alte obiecte de strict necesar erau extrem de rare. Tele-ecranele, un fel de camere video combinate cu un televizor și în același timp interactive erau peste tot. Individul nu numai că era urmărit pas cu pas, pe stradă, în cameră, în toaletă, dar putea să fie și mustrat, eventual sancționat de acesta.

     Pacea din universul orwellian este, în esență, o stare de război permanentă. Lumea este împărțită în trei mari țări, Estasia, Eurasia și Oceania. Dacă în 1915-1916 vorbeam despre luptele de tranșee, care nu se terminau niciodată, o monotonie continuă, Primul Război Mondial nimic altceva decât un război de uzură, atunci războiul dintre Eurasia, Estasia și Oceania ar fi un război de extremă uzură. Fiind atât de întinse, pe toată suprafața globului, nu e necesar pentru nici una din cele trei țări să-și extindă piața de desfacere. Mai mult, materiile prime de fabricație nu sunt atât de necesare, din moment ce doar producția militară este una ce cunoaște progrese, cea pentru civili fiind la un nivel extrem de scăzut. Deci, practic, războiul nu face decât să țină populațiile într-o permanentă stare de ... război, în consecință instalându-se frica, propaganda, până și controlul fizic și mental.

     O altă trăsătură a romanului este reprezentată de nouvorbă, un nou limbaj ce are ca scop înlăturarea masivă a unor cuvinte nefolositoare partidului și înlocuirea sau înrudirea în sens a altor cuvinte. De exemplu, cele trei ministere ale partidului (Ministerul Păcii, Ministerul Adevărului, Ministerul Iubirii și Ministerul Abundenței), în nouvorbă, sunt traduse ca Minipax, Minadev, miniiub, Minabund. După cum se poate sesiza, însăși denumirea ministerelor nu este decât un exercițiu pentru cetățeni, prin care să-și forțeze gândirea să nu realizeze paradoxul dintre scopul impus al ministerelor și adevărata lor activitate. Crimăgândit nu este altceva concentrarea unui amalgam de gânduri ce ar putea induce la contrazicerea individuală cu doctrina partidului, motiv pentru care Poliția Gândirii era necesară să intre în acțiune. Gândiți-vă doar de câte ori am săvârșit noi crimăgândit în viața noastră.

     Concluzia pe care o tragi în urma lecturii este că ...

     Și, în orice caz, dacă nu ai vreun frate mai mare care să te urmărească, atunci îți pui întrebarea: dar ce-ar fi dacă ar exista totuși un frate mai mare?

Sursa imaginilor: Wikipedia și Google Images