Știu că totul a pornit din familie. Pe de-o parte era tata și televizorul, pe cealaltă parte era soră-mea cu calculatorul (mai pe urmă internetul). Când apărea o melodie drăguță și apreciată de toată familia la televizor (pentru că da, din fericire au fost vremuri când se dădea și muzică bună la tv) tata dădea la maxim tv-ul și ne strângeam lângă el. Bineînțeles că era vorba de trupe precum Holograf, Direcția 5, Phoenix, Pasărea Colibri, Talisman, Iris, șamd. Dar era muzică bună și nu mă aștept să fiu contrazis când spun asta!Soră-mea, căreia i-am călcat pe urme (serios de tot, dacă ar fi știut, nu s-ar mai fi apucat) în materie de preferințe muzicale, băga la greu în boxele noastre obosite de-atunci muzică precum Slipknot, System of a Down, POD, Puddle of Mudd, cât și grei de-alde Nightwish, Metallica, Nirvana și Linkin Park. Fiind frați, era inevitabil să împărțim spațiul pe care-l aveam; atât camera noastră, cât și sufrageria unde era calculatorul, implicit arsenalul meu de jucării și ... Raiul meu. A fost destul de frustrant, eu cu jucăriile și scandalul meu, ea cu muzica și scandalul ei. Dar, cine știe, poate m-a făcut pe mine Dumnezeu mai tâmpit (și dacă da, atunci îi mulțumesc) pentru că undeva pe la 9 ani (deja era o rutină jucatu' pe NU metal pentru mine) a început și mie să-mi placă. A urmat o declarație șoc pe care i-am făcut-o, zicându-i că-mi place Linkin Park, urmată de o dragoste frățească mai zdravănă ca niciodată.
Că am spus sus despre muzica bună și TV-ul, lucru care cu greu se mai intersectează astăzi. Ei bine, nu știu câți dintre voi ați prins, dar în fiecare seară după ce se terminau desenele animate obosite de pe Minimax (bă și ce bune au fost, având în vedere că n-am avut Cartoon ori Fox Kids) urma un alt canal cu desene animate, Animax (manga și anime, măcar prindeam Pokemon, hehe) și, în jur de 9-10 aveam MusicMax, unul din puținele lucruri pentru care le mulțumesc bozgorilor. Era genial, aveam videoclipuri la melodii NU metal, heavy metal, thrash chiar, până și industrial. Destul de nesimțite unele dintre ele, luând în considerare 9 ani și blegimea pe care o aveam (nici nu știam ce înseamnă ce zic ei, în afară de 2 cuvinte etalon pentru oricine) plus videoclipuri marca Rammstein sau Marilyn Manson. Bine, trebuie să recunosc, nu toate au avut efecte vizuale puternice, dar ... au avut multe!
Timpul a trecut, eu am început să știu engleză, băgam muzici de genul în playlist, dar soră-mea a dezertat. Știu că în perioada aia mă uitam la Wrestling. În câte feluri mi-am pierdut copilăria ... în fine, show-ul trucat era un prilej bun de a asculta melodii noi, implicit de a cunoaște trupe. Într-o perioadă de ... să zicem trei ani am umplut computerul de melodii și trupe pe care le-am întâlnit în toate sursele posibile: jocuri, filme, etc. Uite așa mi-am făcut și eu propriile pasiuni precum Avenged Sevenfold (chiar și astăzi am tot respectul pentru ei ... condoleanțe The Rev, chiar dacă ne-ai părăsit de acum 2 ani ...), Bullet for my Valentine, Mastodon (subțirel totuși), Rage Agaist the Machine, Sum 41, Killswitch Engage asta pe lângă trupele care-mi plăceau Linkin Park, POD, Puddle of Mudd, The Offspring.În perioada 14-15 ani muzica deja evoluase pentru mine. Am întâlnit atunci prin diferite moduri / întâmplări trupe precum Motorhead, Manowar, Metallica (cei 3 M le spuneam eu, Motorhead urmând să fie înlocuiți de Megadeth), Ozzy Osbourne, Iron Maiden, Judas Priest și trupa mea preferată din toate timpurile Black Sabbath. Timp de doi ani am ascultat heavy metal și thrash pe aici și pe acolo, n-am excelat însă niciodată la asta, pentru că eu m-am regăsit mai mult în heavy, după cum se poate observa mai sus. Pe lângă trupele menționate mi-au mai plăcut și Slayer, Deep Purple, Nirvana, Jimi Hendrix cât și mulți alții.
Cu toate că vorbesc la trecut despre mare parte din trupe, încă mai îmi plac muulte melodii și port tot respectul. La urma urmei, cu unele dintre ele am crescut, chiar dacă în perioade diferite ale vieții și găseam melodii care să-mi exprime toate stările. Acum, pot vorbi despre prezent (într-un final). Acum doi ani am băgat în căști și trupe din categoria symphonic, din dorința mea de a avea mai multă muzică în preajmă. Ce-i drept asta am vrut ascultând anumite melodii de la Black Sabbath, cât l-au avut pe Dio și pe Tony Martin la voce, pentru că muzica lor a pus bazele genului. Uite-așa, am început să ascult Kamelot, trupa care m-a făcut să merg la Artmania festival, Within Temptation (din păcate banii nu m-au făcut să merg la Peninsula), Epica, Nightwish (categoric vorbim de melodiile vechi), Tarja Turunen, Sonata Arctica.
Acum pot vorbi și despre death (mai bine zis melodic death!) cât și folk în preferințele mele. Prin vară am început să ascult Eluveitie, Ensiferum, In Extremo, trupe care au ajuns în secunda doi în topul preferințelor mele.
 |
| Trupa elvețiană de folk metal, Eluveite. Recomand oricărei persoane care-și dorește o atmosferă galică în casă! :D |
