De tranșat în loc de cai, part. I

     Hai că m-am decis. Am văzut prea multe situații în care oamenii fac pe durii, călcându-i pe alții în picioare, acei „alții” fiind de fapt cetățeni mai respectabili decât primii menționați. De fiecare dată când mi se întâmplă, văd sau să pățesc o situație de toată nedreptatea, am să mănânc borș aici și am să dedic o piesă (aceeași dedicație pe care am mai făcut-o și am s-o mai fac).
     Cu acest mirific prilej, inaugurez seria De tranșat în loc de cai. Altă denumire nu-mi trece prin cap, ba aș spune că-mi place și mi se pare sugestivă. Sperăm doar să nu-i tranșeze și să-i vândă pe post de carne de vită ... Desigur, asta-i varianta cea mai nefericită, să-i tranșăm. Putem mult mai simplu să-i dăm afară din locurile în care lucrează sau din posturile favorabile pe care le dețin acești oameni pentru a săvârși măgării, mârlănii, abuzuri sau nedreptăți asupra populației, populație care, măcar în momentul respectiv, dădea dovadă de bun simț.


     De 8 martie, s-au gândit cei de la Transurb să trântească niște controale. Sunt controlori și controlori, îi știu în mare, dar majoritatea sunt praf și pulbere. Cam dintr-ăștia s-au nimerit să fie astăzi.

     Ei bine, o doamnă nu avea nici bilet / abonament și nici cuponul de pensie la dumneaei. Evident, prea-Fericita și prea-Încântătoarea controloare pe numele său Popa Rodica (baba aia mică și zbârcită cu ochelari și cu dinți lipsă) a crezut de cuviință să nu facă nicio excepție în astă zi de 8 martie și să recurgă la scandalul cel de toate zilele: „un bilet sau abonament. N-aveți, nu mă interesează, legitimați-vă. Păi ce naiba nu aveți documente la dumneavoastră?” „sunteți pensionară? Vreau un cupon de pensie, nu de alta, dar păreți cam tinerică așa” plus alte astfel de întrebări tipic securiste și inutile, pentru că, după ce a țipat de să fie sigură că aude tot autobuzul cum face tanti Rodica legea în autobuz, s-a gândit să arate că de fapt are suflet mare și că ține cont de această zi minunată, iertând-o pân' la urmă pe nefericita călătoare: „haideți doamnă, aveți noroc că-i ziua femeii astăzi și vă iertăm, că altfel ...”

     În jur de două persoane s-au împotrivit celor șapte controlori (mereu șapte, probabil știu că e număr magic), în timp ce restul pasagerilor erau preocupați cu alte treburi. Vorba aia, e mai bine să taci și să stai la locul tău, decât să faci dreptate pentru alții, implicit pentru tine.

     „Minunea” a făcut că la următoarea stație a urcat o brigadă de țigani în autobuuuz ... tot neamul lor, cu flori în brațe să le pună la vânzare. „Opoziția” a așteptat, sperând că fabuloșii controlori (încă erau în autobuz) îi vor controla, dar nimic. Evident, se pornesc discuții aprinse, în care m-am implicat și eu. - A nu se înțelege că aveam o problemă cu țiganii în autobuz: aveam o problemă că nu toți suntem tratați egal. Ei scapă basma curată, iar noi ăștia tinereii și alte persoane mai „inofensive” sunt făcute de tot căcatul -.

     Ce a urmat, este previzibil, însă ideea principală e că s-a făcut dreptate, că au sărit cu toții să „le dea în cap” frumoșilor noștri controlori, cu tanti Rodica în frunte. :) Le dedic piesa de mai jos controlorilor de la Transurb, ăștia care-s praf și pulbere, cei mai frustrați și cei mai incapabili oameni care, puși în situația de a face ordine și disciplină, fac doar panaramă - că altceva nu-s în stare. Le-aș dedica și Cemetery gates, așa, să nu spună că-i trimitem la plimbare aiurea, da-s băiat simpatic și le zic doar să plimbe ursul.

     P.S.: pentru cei care nu sunt amatori de Pantera / metal / Satane care nu sunt satane, puteți citi versurile măcar, că asta-i de fapt și de drept dedicația:

Can't you see I'm easily bothered by persistence 

One step from lashing out at you

You want in to get under my skin 

And call yourself a friend 

I've got more friends like you 

What do I do?

Is there no standard anymore? 

What it takes, who I am, where I've been 

Belong 

You can't be something you're not 

Be yourself, by yourself 

Stay away from me 

A lesson learned in life 

Known from the dawn of time

Respect, walk

Run your mouth when I'm not around 

It's easy to achieve 

You cry to weak friends that sympathize 

Can you hear the violins playing your song? 

Those same friends tell me your every word

Is there no standard anymore? 

What it takes, who I am, where I've been 

Belong 

You can't be something you're not 

Be yourself, by yourself 

Stay away from me 

A lesson learned in life 

Known from the dawn of time

Are you talking to me? 

No way punk

Walk on home boy

Rebel fără puls - rămășițele muzicii non conformiste din Galați

Muzica a fost în continuă dezvoltare de-a lungul timpului, ramifigându-se în genuri și sortate după diferite preferințe. În România, muzica este un domeniu slab dezvoltat, partea favorabilă a publicului fiind cea de club. Însă, având în vedere circumstanțele oferite, există trupe ce se diferențiază de majoritate, bineînțeles, în sens pozitiv și mai ales, își doresc să realizeze ceva pentru viitor, cu toate că acesta se arată a fi incert pentru ei.

     Rebel fără puls este un ansamblu de tineri, uniți de o poftă nemărginită pentru muzică. Momentul înființării reprezintă un moment irelevant pentru membri trupei, însă crucial;   tinerii cântăreți sunt următorii (în ordinea fotografiilor): Cîrstea Cosmin Ovidiu la bas, Matei Gabriel Ionuț la tobe, Marius Andrei voce și Lupu Silviu la chitară. 

 „Trupa a fost înființată în vara anului 2009. Efectiv, a fost un proiect chel” recunoaște Gabi cu sinceritate despre trupa înființată de el și Cosmin. Pe urmă, s-a alăturat un chitarist. ”A fost o reuniune de tipi cărora le plăcea muzica, dar nu știau nimic despre asta” ne spune Cosmin despre proiect, cu toate că Gabriel avea experiență de 4 ani la tobe.

     Stilul abordat de băieți a fost diferit de-a lungul timpului. „Noi am vrut să cântăm punk inițial, asta pentru că primul nostru chitarist era un fan al genului. Problema a fost că fiecare avea o percepție diferită asupra genului nostru și în timp ne-am concentrat mai mult pe alternativ.” Spune Gabi, toboșarul trupei.    

Diferitele schimbări ale trupei au avut loc pe parcurs și, cu fiecare din ele, au avut câte ceva nou. Formula Gabriel-Cosmin la tobe și bas, inițial Cosmin și la voce a fost neschimbată. În luna ianuarie a anului imediat următor s-a alăturat Marius trupei, cu rolul de vocal. În luna decembrie a aceluiași an a venit și Silviu, chitaristul trupei, aceasta fiind formula actuală a trupei.

     Marius a spus că de mult își dorea să aibe propria sa trupă: „chiar primisem o invitație de la ei înainte. Atunci eram destul de ocupat, aveam diverse proiecte cu școala, aveam un program destul de restrâns și în cele din urmă m-am decis și am început să vin la repetiții. Mi-a plăcut și am continuat. Așa am ajuns până aici, ușor ușor concerte, însă cu acomodarea nu a fost deloc dificil, ne-am cunoscut rapid.”

     Silviu s-a alăturat trupei în decembrie anul trecut: „am cântat la concert, aici, în Abyss. Am venit în trupă imediat ce am intrat la facultate. Am câștigat un concurs de chitară în Abyss. M-au chemat la repetiții din cauză că m-au văzut că sunt bun.” Recunoaște el cu modestie.

   Cosmin ne spune că au avut un concert al lor, al trupei, într-un pub gălățean. În opinia lor și a fanilor a fost un succes, dar odată cu primul concert mai important, în deschidere la Luna Amară, lucrurile nu au mers atât de bine. Cu toate că nu au cântat precum și-au dorit, asta nu i-a împiedicat să cânte în continuare în deschidere la alte trupe cu un nume puternic, până să obțină reputația de a avea propriile lor concerte serioase. Și au lucrat de zor, după cum recunoaște și Gabi: „faptul că făceam covere nu ne încălzea cu nimic”, prin urmare și-au compus propriile lor piese. O decizie importantă pentru o trupă debutantă.

     „Fiecare melodie are înțelesul ei”, ne mărturisește basistul. ”Orașul port descrie civilizația română când era vai de steaua ei, Analiza se referă la un prieten care a luat-o nașpa pe drumul vieții, iar pentru Zz am sintetizat pasaje din Eminescu. Toate proiectele pe care le încep și nu le termin le numesc cu z, diferența între ele este că mai adaug câte ceva, în cazul de față încă un z și astfel a apărut Zz. Ironic, această melodie este finalizată și cântată la concertele noastre. Cu toate că avem teme serioase, nu putem spune că nu avem melodii de caterincă. Balada hamsterului este despre un hamster real, asta pentru că toată lumea știe că hamsterii au tendințe sinucigașe, se aruncă peste tot. Un coleg de clasă avea un hamster și exact asta făcea.”

     I-am întrebat dacă au avut pe cineva care să-i ajute în activitatea lor muzicală. Ei mi-au răspuns că au fost susținuți de trupa veterană 789 Art, proiect susținut de Florin Chiriac. El i-a chemat la o serie de concerte, iar chitaristul lor i-a ajutat în perioadele în care nu au avut un chitarist în trupă.

     Întrebați despre emoții, ei au recunoscut sincer că încă le mai au la concerte, mai ales că recent au ținut un concert în lipsa vocalistului, Silviu fiind nevoit să preia ștafeta. Nefiind obișnuit cu două lucruri deodată pe scenă, a avut momente în care s-a încurcat, dar asta nu înseamnă că publicul nu s-a simțit bine ascultându-le melodiile. În ceea ce privește numele, ei au considerat că se potrivește foarte bine, datorită confuziei ce predomină în general ca stare de spirit în trupă. Schimbări de chitarist în permanență, fără vocal, până la Marius, tocmai acum având o structură stabilă, ei sunt amenințați de destrămare datorită studiilor ce trebuiesc finalizate, Marius și Cosmin fiind în clasa a 12-a, iar Gabriel în clasa a 11-a.

     Cosmin a recunoscut că ar dori să plece afară la facultate, chiar dacă îi pare rău pentru trupă. Marius ar prefera să rămână în orașul său natal, să continuie proiectul, alături de chitarist. Despre toboșarul lor nu se pot spune prea multe. El dorește să continuie proiectul, dar dacă va avea oportunitatea de a părăsi orașul, nu va ezita să profite.

     Însă toate acestea nu fac decât să accentuieze spiritul trupei gălățene, de incertitudine față de viitor și de stimulare  a creativității și pragmatismului pe viitor, improvizând și, ușor ușor, adaptându-se mediului înconjurător.

     Fotografiile au fost realizate în Club S cu ocazia concertului lansării revistei „Avangarda Literară” de pe data de 13 mai 2011 de către Ioana Tudorie.

Concertul Haarp Cord în Galați

Ieri seară, la ora 21:00 a început oficial marele eveniment. 

Încă de la 8 jumate eram cu Tudor și așteptam lângă Zod!ar să intrăm. De cum am intrat în Eminescu și am văzut clubul am rămas uimiți de câți oameni erau strânși acolo. Deși am fost la multe concerte în Zod!ar, la Vița de Vie a fost super full. Ei, de atunci (adică prima oară) până aseară nu am mai văzut clubul atât de populat. Și partea drăguță este că a fost și Guess Who între timp. Și mulți alții, dar eu la Guess Who am fost și l-am ales ca exemplu fiind tot hip hop și mai cunoscut.

Înainte ca să se strângă lumea serioasă. 

Ah, am uitat. Câteva informații despre Haarp Cord: un grup de emce-i alcătuit din Tudor Sișu, Cedry2k, Pacha man și Dragonu. Au câteva melodii cântate între ei, dar mai ales melodii solo. 

Să revin la Zod!ar. Am intrat în jur de ora 9, am fost printre primii, băgându-ne mai în față. Am intrat, ne-am pus în față. Inițial am zis lângă boxă, dar defapt ne-am dus mai în colț, sub boxă. Nu a fost o decizie proastă deloc. Se vedea foarte bine șcena și lumea încerca să evite partea aceea, preferând să stea fix lângă boxă (adică efectiv în fața șcenei). Bineînțeles că au băgat un playlist pentru încingerea atmosferei. S-a băgat mult gangsta rap american (cel care-l iubesc eu!) și prea puțin hip hop românesc, ceea ce mi se pare stupid. Totuși pentru seara aceea îi iert, au pus Genți de bani și De ce țipă femeia asta, de pe albumul lui Doc, Scăpat de sub control. 

 Când s-a strâns lumea serioasă. 

Într-un moment mai blat, au încercat să distragă atenția publicului prin dans și tot felul de chestioare pentru că atunci venea trupa lângă șcenă. Am auzit că lumea țipa de zor și când m-am întors l-am văzut pe Cedry2k !!! L-am bătut pe umăr și i-am zis maestre. Apreciez că omul s-a întors și că a zâmbit, chiar dacă nu m-a văzut prea bine unde eram. Uite de ce am zis că am ales un loc bun! Nu mai spun că, următoarele minute am stat cu ochii numai pe masa lor și am constatat următoarele:

•  Sișu era super ... spart. 
•  Cedry2k fumează Marlboro cu ambalaj roșu (nu știu care e denumirea, nu sunt fumător, mă scuzați!).
•  Dragonu fuma Kent HD. Prietena lui avea o cuafură funny. Mă rog, nu vreau să bârfesc, ci să apreciez. 
•  Pacha Man s-a mai dus pe la Faibo X (Dj-ul) și a mai schimbat 2 vorbe. El a fost primul care a luat microfonul și mai spunea 2-3 cuvinte. 

                                                                                    Cedrea, Sișu în fața lui și tipele care au venit cu ei

DJ Faibo X la recepție

Deschiderea a fost inaugurată de către Knox. Sincer, nu știu care-i treaba cu oamenii ăștia. Știu că-s din Galați. Din aducere aminte știu că au fost la On the mic 3 și nu au cântat nimic pentru că au intervenit probleme tehnice. La Guess Who nu au zis mai nimic, după 1 minut a venit Laurențiu cu trupa, însă aseară au cântat chiar bine și au făcut spectacol. Pe scurt, și-au îndeplinit misiunea de emce-i de deschidere pe acolo.  După, s-au urcat pe șcenă. De aici, timp de 2 ore, am fost pe altă lume. Nu numai eu, ci toți care apreciem valoarea hip hop-ului underground. Au cântat foarte multe melodii. Cedry2k a cântat Reptilieni, Bum bum, Contra cost, Românește, Introspecții, Vorbești de parcă ai ști ce înseamnă. Partea lui, desigur. Ceilalți mai cântau refrenul, dacă îl știau. Au mai cântat Cedry2k cu Sișu Fac din noapte zi, Pacha Man cu Sișu Rude boy, Cedry2k cu Pacha Lirici pentru critici (am cântat 85% din melodie, Cristi e martor !!!), Ne-am pierdut nemurirea, și multe altele. Da, l-am exclus pe Dragonu. Scuzați-mă, dar eu sunt unul din puținii aflați în sala aceea care nu-l ascultă. A cântat Patria, asta știu, că-mi place melodia respectivă. Și, desigur, Recunoaște. Ce să zic mai mult, trebuia să veniți! S-a meritat. Cedry2k și Sișu au rămas pentru poze după aceea (bineînțeles că am profitat și am făcut poze cu amândoi). Totuși ar fi meritat și un autograf. Meh. A mai fost și Sez prezent, cu ocazia asta am aflat că e gălățean. 

Pacha Man în poză, Dragonul, cu hanorac și ochelarii de soare. În spatele lor era Sișu.

         Nenea Cedrea

Vă dau filmele pe care le-am făcut eu și le-am uploadat pe YouTube. Poftă bună!

Cedry2k - Românește

Cedry2k Freestyle ne-a prezentat exclusiv câteva versuri noi. Rup, ca toate celalte.

Haarp Cord - Recunoaște